A trecut ceva timp de cand am fost copil, dar inca imi amintesc mirosul de mixtura mentolata cu care ma dadea mama pe bubitele enervante care m-au invadat cand am facut varsat de vant. Iar acum aproape doi ani m-am procopsit cu o minunatie de pojar. E neasteptat la maturitate si in cazul meu clar nu puteam spune ca am facut o boala a copilariei 🙂 drept urmare nimeni nu m-a diagnosticat corect. Am aflat ce am avut abia cand l-au diagnosticat pe Tedi, care bineinteles a facut si el, dar v-am povestit intamplarea cu pojarul misterios in postarea despre vaccinurile pentru copii.
Si, pentru ca se apropie sezonul in care parca apar ca ciupercile dupa ploaie tot soiul de boli, m-am gandit sa fac o lista cu toate bolile copilariei, cele cunoscute ca: varsatul de vant (varicela), rubeola (pojarel), rujeola (pojar), scarlatina, oreon, dar si unele mai putin cunoscute in trecut, ca herpangina, care a devenit foarte „populara”, roseola, sau boala mana-gura-picior si hepatita A. Dintre acestea, noi am avut pojar si herpangina, dar cum lista e lunga si nu ne-am facut vaccinul ROR (din motive pe care le-am explicat tot in postarea despre vaccinuri) suntem pregatiti pentru orice. 🙁

1. Varicela sau varsat de vant
Varicela este o boala infecto-contagioasa, cu raspandire extrem de larga, cu manifestari generale, insotite de eruptie specifica bolii sub forma de vezicule, care apar in valuri eruptive succesive.
Veziculele sunt adanci, iar ruperea lor determina aparitia de cicatrici definitive. Popular este cunoscuta si sub denumirea de “varsat de vant”.
Incubatia (perioada de cand s-a produs contactul infectant si pana cand apar primele semne clinice ale varicelei) este de 14-21 zile. Acest lucru inseamna ca eruptia apare de obicei dupa doua saptamani dupa contactul cu persoana bolnava. In primele 1-3 zile de boala pot aparea febra, dureri de cap,dureri musculare.
Eruptia apare initial pe trunchi, sub forma de bubite rosii, marunte. La 12-24 ore apar veziculele (cu continut lichidian clar), asemanatoare unor “boabe de roua”. In cateva zile, continutul veziculelor se modifica,devenind tulbure si se acopera de cruste (coji).
Stadiul de crusta poate tine 10-20 zile. Pacientul nu mai este contagios din momentul in care incep sa se desprinda crustele.
In evolutia bolii apar 2-3 valuri eruptive, astfel incat se pot vedea pe piele leziuni in diferite stadii. Cu cat varsta pacientului este mai mare, evolutia poate fi mai serioasa, insotita de complicatii.
Eruptia poate aparea si pe mucoase (in gura, interiorul pleoapelor, mucoasa anala, genitala) dar si pe pielea paroasa a capului. Mai pot aparea: febra (nu foarte inalta, rar peste 39OC), raguseala, tuse productiva, secretii nazale abundente.
Pacientul trebuie sa fie vazut de medic pentru a se pune diagnosticul corect. Medicul de familie declara in sistemul national bolile contagioase. In plus se pot evita astfel complicatiile.
Pacientul bolnav de varicela se izoleaza la domiciliu, atunci cand forma de boala este lipsita de complicatii. In general, evolutia bolii se face catre vindecare, in 7-21 zile. Decizia de a tine pacientul izolat la domiciliu si de a nu il interna intr-un serviciu de specialitate (spital de boli infecto-contagioase) se ia numai de catre medic.
La domiciliu se impun:
odihna activa
consum de lichide
toaleta corecta si efectuata foarte des la nivelul mucoaselor, ochilor, genital , anal.
Pacientul poate face dus dar nu va folosi burete, se prefera sapunul – gel neutru aplicat direct cu mana, cu blandete, pentru a nu rupe veziculele.
In cazul copiilor se recomanda taierea atenta a unghiilor, cat mai mici. Li se va explica faptul ca ruperea veziculelor poate duce la cicatrici si vor fi invatati sa se scarpine pe langa vezicule pentru a evita spargerea lor, in special in zonele vizibile (pe fata, pe maini).
Ochii se pot spala cu sapun neutru, pentru copii (sapunuri “fara lacrimi”) si se sterg cu ser fiziologic folosind comprese sterile.
In ceea ce priveste alimentatia, nu este nevoie de indicatii speciale, se recomanda alimentatie usoara, variata, bogata in fructe si legume.
Varicela este produsa de un virus, iar antibioticele nu au efect asupra virusurilor. Tratamentul va fi simptomatic si are rolul de a ameliora febra, mancarimile/pruritul, tusea – daca exista, durerile de cap.
Febra se trateaza cu paracetamol daca depaseste 38.5 (atentie la supradozare, cereti sfatul medicului), algocalmin la febra peste 39.
Se recomanda hidratarea corecta. Local, pe mucoase, se pot administra solutii pentru care primiti reteta de la medic. Mancarimile se pot combate cu antihistaminice.
Varicela evolueaza fara sa puna probleme severe, daca sunt respectate cele cateva principii de baza: izolare, igiena, atentie sporita pentru categoriile de risc inalt (copii foarte mici, gravide, pacienti varsnici, pacienti cu deficite de imunitate, pacienti aflati in convalescenta, etc).
Prognosticul este excelent in cazul respectarii regulilor minime de izolare, odihna, evitarea contactului cu alte persoane grav bolnave (TBC, pneumonii etc).
Complicatiile sunt rare si se trateaza in spital. La cel mai mic semn de gravitate trebuie sunat medicul de familie.
Important: desi are o evolutie relativ rapida spre vindecare si complicatiile severe sunt destul de rare,varicela ramane o boala anergizanta (scade rezistenta la alte imbolnaviri in perioada de 4-6 saptamani de dupa boala), ceea ce impune:
atentie sporita, la grupele de risc
administarea de regim alimentar bogat in fructe, legume, grau incoltit, peste
administrarea de vitamine (vitamina A, grupul B, D, E, K,minerale,Vit C), eventual in preparate destinate special copiilor.
(Sursa: formaremedicala.ro)

2. Rujeola sau pojar
Rujeola este provocata de virusul rujeolei din familia Paramixovirusuri. Numarul mare al copiilor carora pojarul le-a pus viata in pericol a determinat introducerea vaccinului antirujeolic in schema de vaccinare a celor mici. In ciuda acestui fapt, la nivel mondial inca mai sunt inregistrate cazuri de deces, mai ales la grupa de varsta sub 5 ani.
Desi in anul 2007 Raportul anual al Centrului European de Preventie si Control al Bolilor evidentia frecventa ridicata a cazurilor de pojar din tara noastra (25 de cazuri la 100.000 locuitori), Romania este exemplificata si in raportul pe anul 2010 cu un numar de 11 cazuri/ 100.000 locuitori.
Cum se manifesta?
Perioada de incubatie este de 10-12 zile dupa contactul cu virusul. Contagiozitatea crescuta este favorizata si de faptul ca starea generala nu se altereaza. Daca ai un copilas nevaccinat, nu vei observa ca este bolnav decat dupa aproximativ o saptamana. Problema este ca in acest timp el poate transmite pojarul tuturor persoanelor care nu au avut pojar sau care nu sunt vaccinate.
La sfarsitul perioadei de incubatie starea generala a micutului tau incepe sa se deterioreze. Apar, pe rand:
– Simptome similare racelilor: tuse uscata, lacrimatie, secretii nazale. Familia careia ii apartine virusul rujeolic afecteaza preponderent sistemul respirator. In acest moment, pojarul se poate confunda usor cu debutul unei raceli.
– Daca ai ajuns cu cel mic la un medic pediatru, acesta poate observa pe partea interna a mucoasei obrajilor mici pete albicioase, numite „semnul lui Koplik”. Ele apar inainte cu cateva zile de eruptia caracteristica pojarului.
– Febra poate fi alarmant de ridicata: chiar 40˚C, insotita de sensibilitate la lumina.
– Eruptia consta in aparitia de pete rosii mai intai pe fata, apoi si in zona urechilor, urmand sa se raspandeasca apoi pe toata tot corpul. Ele au o suprafata fina, cu tendinta de unire. Cel mic este contagios si in primele zile ale eruptiei.
Starea generala se imbunatateste in aproximativ o saptamana, petele rosii incep sa paleasca si vor disparea fara a lasa urme.
Ce poti face atunci cand cel mic are pojar?
Mergi la doctor pentru o analiza a starii actuale a copilasului si da-i multe lichide: ceai, sucuri de fructe, apa. De asemenea, asigura-i un ambient linistit, relaxant, fara zgomote si lumina puternica si informeaza medicul imediat ce apar modificari ale evolutiei deoarece nu sunt foarte rare situatiile in care apar complicatii:
– infectii ale urechilor (otite bacteriene), bronsite, laringite
– scaderea numarului de trombocite (celule sanguine implicate in coagulare)
– pneumonia: este una dintre cele mai periculoase complicatii, mai ales daca este vorba de un copil foarte mic sau cu un sistem imunitar deficitar
– encefalita: inflamatie a creierului care se manifesta prin voma, convulsii si chiar coma
Tratamentul rujeolei se adreseaza in mare simptomelor. Celui mic i se vor prescrie medicamente pentru scaderea febrei (antitermice) si durerii (analgezice). Antibioticele sunt necesare numai daca apar complicatii.
(Sursa: perfecte.ro)

3. Rubeola sau pojarel
Rubeola este o boala infectioasa virala contagioasa, ce se caracterizeaza prin manifestari clinice usoare in copilarie. Afectiunea prezinta simptome severe la copilul mare si adult si este extrem de grava la produsul de conceptie.
Rubeola are caracter sezonier – apare la sfarsitul iernii si primavara. Este determinata de virusul rubeolic, sursa de infectie fiind omul. Virusul se poate izola din secretiile nazofaringelui, sange si urina.
Afectiunea se transmite pe cale:
Aeriana – prin picaturi; Obiecte recent contaminate; Transplacentar (de la mama se transmite prin placenta la fat). Rubeola afecteaza sugarul pana la adultul tanar, avand o frecventa crescuta intre varstele 5 si 9 ani. Nou-nascutii poseda imunitate de la mama aproximativ 6 luni. Contagiozitatea incepe cu 7-10 zile inainte de eruptie si inceteaza dupa 5-7 zile de la eruptie. La copii cu rubeola congenitala contagiozitatea se poate prelungi pana la 1 an.
Simptomatologia rubeolei
Perioada de incubatie a rubeolei este 2-3 saptamani. Afectiunea, ca si celelalte boli contagioase, are trei perioade:
Perioada prodromala (o-4 zile) se caracterizeaza prin: subfebrilitate sau febra moderata; disconfort; indispozitie; hipertrofia ganglionilor cervicali, retroauriculari, occipitali este tipica pentru rubeola; ganglionii sunt mobili, de marime medie, dar fara a prezenta periadenita; artralgii.
Perioada de stare (eruptiva): apare o eruptie maculopapuloasa -pete mici, slab conturate, foarte dese, de culoare roz, izolate, neconfluente (lasa intre ele portiuni de piele sanatoasa). Eruptia apare initial pe fata, mai intai retroauricular si pe frunte, apoi disemineaza pe trunchi si extremitati; membrele sunt mai putin afectate. Eruptia este usor pruriginoasa. Principalele simptome sunt: enantem – macule eritematoase pe palatul moale; febra in prima zi; conjunctivita.
Perioada de convalescenta: se manifesta prin astenie, artralgii; ganglionii dispar dupa cateva saptamanii de boala; eruptia dispare fara a lasa urme.
Complicatii posibile ale rubeolei:
artralgii; manifestari hemoragice (la copii mai frecvent purpura trombocitopenica); encefalita rubeolica.
Rubeola congenitala
Apare la copii nascuti din mame cu rubeola in timpul sarcinii care nu au fost imunizate inainte (nu au prezentat boala inaintea sarcini si nici nu au fost vaccinate). Riscul de a produce leziuni la fat scade cu cat creste varsta de gestatie la care este infectat. Rubeola poate determina avort, nastere prematura, malformatii congenitale sau moartea fatului.
Semnele clinice ale rubeolei congenitale si manifestarile pe care le poate prezenta un nou-nascut cu rubeola congenitala sunt:copilul se poate naste cu greutate mica pentru varsta de gestatie; petesii, purpura; icter; hepatomegalie; rash; ganglionii de la nivelul extremitatii cefalice, gatului si trunchiului sunt inflamati; afectare oculara (retinita, cataracta, glaucom); malformatii cardiace; surditate; pneumonie interstitiala. Sindromul Gregg al rubeolei congenitale evidentiaza dupa perioada noanatala: surditate; cataracta sau glaucom; boala congenitala de cord; retard mental sever. Nou-nascutul poate fi o sursa de infectie, el fiind excretor de virus.
Diagnosticul rubeolei
Stabilirea diagnosticului de rubeola se stabileste in functie de sursa de infectie -contactul cu un bolnav, absenta vaccinarii sau a bolii, semnele clinice. Diagnosticul este sugerat de evidentierea de anticorpi specifici antirubeolici Ig M sau Ig G in sangele pacientilor suspectati. In infectia primara sunt prezenti anticorpii antirubeolici IgM, ulterior sunt detectati anticorpii antirubeolici Ig G.
Conduita terapeutica in cazul bolnavilor cu rubeola
Copiii se izoleaza o saptamana la domiciliu si sunt indicate repausul la pat, adminstrarea de antitermice, un tratament medicamentos simptomatic, igiena tegumentelor si mucoaselor. Imunizarea activa (vaccin viu atenuat) este indicata incepand cu varsta de 1 an si la populatia feminina intre 15 si 18 ani. Vaccinul antirubeolic la copil se poate administra simplu sau in asociere cu vaccinurile antirujeolic si antiparotida epidemica.Vaccinul antirujeolic este este contraindicat la gravide. Se indica intreruperea sarcinii la gravidele receptive, iar la cele la care varsta sarcinii este inaintata sau care refuza intreruperea sarcinii se administreaza imunoglobuline specifice antirujeolice.
(Sursa: Farmaciata.ro)

4. Scarlatina
Scarlatina este o boală infecto-contagioasă întâlnită frecvent în rândul copiilor. Se transmite pe cale aeriană, de la bolnavii de scarlatină sau purtătorii de streptococ beta-hemolitic de tip A, la copiii sănătoşi. Această boală este întâlnită, mai des la copiii sub 10 ani.
Perioada de incubaţie a scarlatinei
Este bine să ştii că scarlatina debutează brusc, cu febră, după o perioadă de incubaţie de maxim cinci zile.
Apariţia scarlatinei
Instalarea acestei boli a copilăriei presupune cefalee frontală (durere de cap), durere de gât, angină scarlatinoasă (inflamarea amigdalelor), febră care poate ajunge până la 40 de grade Celsius, stări de vomă şi dureri abdominale.Dacă copiii acuză simptomele enumerate mai sus, ba mai mult prezintă dificultăţi la înghiţire şi este agitat s-ar putea să fie suspect de scarlatină.
Erupţia scarlatinei
Este reprezentată de papile mici şi roşii ce apar întâi la nivelul gâtului, şi mai apoi pe tot corpul. Obrajii se inroşesc în timp ce bărbia, buzele şi zona din jurul nasului au o culoare palidă. Pe limbă se formează o crustă de culoare albă. Amigdalele sunt inflamate iar la nivelul limbii vor apărea o serie de pete roşii. Pe tot parcursul erupţiei temperatura micuţului nu va coborî sub 39 de grade Celsius.
Descuamarea pielii pe perioda îmbolnăvirii de scarlatina
După trecerea perioadei de erupţie (care durează în general între 1 şi 5 zile), copilaşul se va umple de scoame (bucăţi de piele care se exfoliază) întâi pe faţă şi trunchi, apoi pe restul corpului.
In aceasta etapă, scarlatina poate recidiva, aşa că ar fi bine ca toţi membrii familiei tale să facă un test pentru a vedea dacă riscaţi să dezvoltaţi aceeaşi boală. De asemenea ar fi indicat ca tu şi restul familiei tale care sunteţi în contact cu micuţul bolnav de scarlatină să vă administraţi Penicilina V, preventiv.
Deloc de neglijat sunt complicaţiile care pot apărea în această fază a bolii:
• sinuzita
• adenita
• septicemia
• miocardita
• hepatita
• meningita
• reumatismul articular acut
• glomerulonefrita
Tratamentul scarlatinei
Dacă micuţul tău are scarlatină ar fi bine să mergi cu el la spital unde va sta internat timp de 7-10 zile unde va urma un tratament cu Penicilina V.
După această perioadă, chiar dacă va fi externat, se impune să-ţi izolezi copilul pentru încă o săptămână sau două în funcţie de evoluţia bolii, timp în care va fi monitorizat de medicul pediatru.Copiii vor fi declaraţi vindecaţi în situaţia în care după 21 de zile de la începutul bolii starea generală este bună, examenul de urină este normal şi nu mai există nicio urmă de streptococ.
Regimul alimentar pe perioda scarlatinei
Datorită simptomelor, durerilor în gât, a amigdalelor umflate, febrei mari si stării generale precare, regimul copilului va fi unul zaharat-lactat, însă pe masură ce îi revine pofta de mâncare şi starea lui se va îmbunătăţi, regimul poate conţine carne, paste şi derivate lactate.
Când febra va dispărea şi urina va fi normală, puiul tău va putea reveni la regimul alimentar anterior debutului bolii.
(Sursa: sanatateatv.ro)

5. Oreon
Parotidita epidemica, denumita si oreion, este o boala infectioasa acuta si transmisibila produsa de virusul urlian. Boala determina o inflamare a glandelor salivare (in special a glandei parotide), precum si a pancreasului, sistemului nervos central.
Epidemiologie
boala este determinata de virusul urlian, din familia paramixovirus
boala apare frecvent in a doua copilarie, adolescenta si la adultii tineri,
limitele de varsta fiind intre 10-19 ani
transmiterea virusului se face pe cale aeriana, prin picaturile de tuse, stranut si saliva
poarta de intrare a virusului urlian este mucoasa faringiana si cea respiratorie, apoi trece in sange si se localizeaza in tesuturile amintite mai sus
incubatia bolii este de 14-21 zile (cu limite 9-25 zile)
Simptomatologie
debutul bolii este cu febra 38-39 grade Celsius, febra care dureaza cateva zile
frisoane
cefalee (dureri de cap)
astenie, oboseala
mialgii (dureri musculare)
tumefactia unilaterala sau bilaterala a glandei parotide, prin deformarea caracteristica a zonei mandibulare, usor dureroasa la palpare. Daca tumefactia este bilaterala determina aspectul de ”para“ al fetei, aspect sugestiv bolii. Tumefactia parotidiana este initial unilaterala, apoi in 2-4 zile devine bilaterala si cedeaza in 10 zile
secretia salivara scade si da senzatia de gura uscata
sunt prinse si celelalte glande salivare: glanda submaxilara, care prezinta o tumefactie sub barbie si glanda sublinguala, care prezinta o tumefactie a planseului sublingual
evolutia bolii este usoara la varste mici, crescand in gravitate o data cu varsta, cand poate afecta glanda mamara, pancreasul, sistemul nervos central si testiculele (orhita); aceasta evolutie aparand in special dupa varsta de 14 ani.
Diagnosticul
prezenta contactului cu persoana bolnava
semnele clinice ale bolii
Se efectueaza urmatoarele investigatii paraclinice :
hemograma arata limfocitoza in caz de parotidita si leuco-citoza in cazul asocierii orhitei
cresc amilazele serice
examinarea lichidului cefalorahidian (in cazul afectarii sistemului nervos central) care indica leucocitoza cu neutrofilie
izolarea virusului urlian din culturi de sange, saliva, urina, lichid cefalorahidian
prezenta anticorpilor de tip imunoglobuline M
Complicatii
pneumonia interstitiala
conjunctivita
nevrita optica
dacrioadenita
miocardita
hepatita
purpura trombocitopenica
poliartrita migratorie
encefalita
mielita transversa
ataxia cerebeloasa
sterilitate
Tratament
repaus la pat 10-14 zile, cu evitarea eforturilor fizice
izolarea la domiciliu
dieta lejera cu lichide in cantitate crescuta (supe, ceaiuri, apa, sucuri naturale de fructe ), mancaruri semisolide
in caz de febra: administrarea de ibuprofen, paracetamol
toaleta mucoase bucale cu gargara, administrare de solutie de glicerina cu stamicin
in cazul varsaturilor se administreaza metoclopramid, emetiral, insa numai la indicatia medicului
in cazul orhitei, se pot administra corticosteroizi, dar numai la indicatia medicului
Profilaxie
evitarea contactului cu persoanele bolnave
izolarea persoanelor bolnave
vaccinarea cu vaccin ROR sau PRIORIX , la varsta de 1 an si la 7 ani ( in clasa a I a ).
(Sursa: medlive.hotnews.ro)

6. Herpangina
Herpangina este o boala infectioasa cauzata de virusuri din familia enterovirusurilor si este foarte des intalnita la copiii intre 1 si 10 ani. Se manifesta prin mici eruptii aparute in interiorul cavitatii bucale, fiind adesea confundata cu boala mana-picior-gura, cauzata de acelasi virus. Descopera particularitatile herpanginei la copii, simptomele dupa care o recunosti si care este cea mai buna metoda de tratament sau prevenire a infectiei!
Cauzele herpanginei la copii
Herpangina este o boala cauzata cel mai adesea de infectia cu virusul Coxsackie de tip A, care face parte din familia enterovirusurilor. Responsabil pentru declansarea bolii mai poate fi si echovirusul. In general, enterovirusurile nonpolio sunt cele care declanseaza herpangina.
Coxsackie este virusul care declanseaza si o alta boala frecvent raspandita in timpul copilariei: boala mana-picior-gura. Nu doar cauzele sunt aceleasi in cazul ambelor boli, ci si simptomatologia sau tratamentul. Singurul care poate face diferenta si poate pune un diagnostic precis este medicul, pe baza simptomelor, dar si a istoricului medical al copilului.
Epidemiile de herpangina apar in special vara si toamna. In aceste sezoane este varful transmisiei virusului, iar copiii intre 1 si 4 ani sunt cei mai expusi contaminarii.
Raspandirea virusului printre copii. Mod de contaminare
Virusul responsabil de declansarea herpanginei traieste in saliva si fecale. Copiii isi transmit virusul de la unul la altul in momentul in care ating obiecte contaminate. Se infecteaza atunci cand un copil infectat saliveaza pe jucarii sau obiecte pe care le folosesc la comun.
Descopera remedii naturale de tip naturist-homeopat!
Acelasi lucru este valabil si in cazul fecalelor infectate. Daca un copil nu se sterge bine la fundulet, pune mana pe fecale si nu se spala corespunzator pe maini, va raspandi virusul si altor prichindei in momentul in care atinge jucariile sau obiectele pe care le imparte cu acestia.
Virusul herpanginei se transmite si pe cale aeriana, nu doar prin contactul direct cu lucruri infectate. In momentul in care un copil bolnav tuseste sau stranuta, imprastie stropi de saliva in aer, iar cei din jur intra in contact cu ei, riscand sa se contamineze.
Un copil infectat cu virusul Coxsackie de tip A este contagios in prima saptamana dupa contractarea virusului, dar perioada de contagiozitate variaza si poate creste si pana la un interval de cateva saptamani. Perioada de incubatie a virusului variaza de la un copil la altul, dar cel mai adesea se incadreaza intre 3 si 5 zile. In acest interval, cel mic nu manifesta simptome, dar este contagios.
Simptomele herpanginei la copii
Dupa perioada de incubatie a virusului, incep sa-si faca simtita prezenta simptomele bolii. Herpangina debuteaza brusc, cu manifestari foarte asemanatoare gripei sau racelii. Multe boli ale copilariei prezinta aceeasi simptomatologie de debut.
Primul simptom este febra, care depaseste adesea 38-39 de grade Celsius. Pana la aparitia micilor ulceratii sau vezicule din interiorul cavitatii bucale, copilul se poate plange de dureri severe de gat care conduc la disfalgie (dificultate la inghitire).
Eruptia, asemanatoare unor vezicule sau basici mici, isi face aparitia in cavitatea bucala, in special in cerul gurii, dar si pe gingii, limba, amigdale, interiorul obrajilor etc.
Alte simptome asociate, dar nu specifice herpanginei, pot fi:
stare generala proasta;
dureri de cap;
lipsa poftei de mancare;
inflamarea ganglionilor limfatici de la nivelul gatului etc.
Nu este obligatoriu ca toti copiii infectati cu virusul Coxsackie de tip A sa manifeste toate aceste simptome. Exista cazuri in care boala este asimptomatica sau prezinta manifestari foarte usoare si situatii in care simptomele sunt severe si apar complicatii.
Tratamentul herpanginei la copii
Intrucat herpangina face parte din categoria infectiilor virale, nu exista tratamente medicamentoase care sa contribuie la vindecarea ei. Simptomele se remit de la sine in termen de aproximativ 10 zile.
Tratamentul herpanginei este, in mare, simptomatic, ceea ce inseamna ca se concentreaza pe ameliorarea simptomelor, astfel incat copilul sa faca fata mai usor starilor de rau. Se pot administra copilului antitermice pentru scaderea febrei, dar nu inainte de a incerca reducerea ei prin metode naturiste. Abia atunci cand febra pare ca nu cedeaza deloc se pot da acestuia paracetamol sau ibuprofen, insa niciodata aspirina, din cauza riscului de sindrom Reye.
In rest, pentru ameliorarea durerilor in gat sunt recomandate lichidele si remediile naturiste cu miere, ceaiuri etc. Dieta din zilele in care virusul este activ trebuie sa fie formata din alimente si preparate cu o consistenta moale, cat mai lichida, pentru a putea fi inghitite mai usor.
Metodele de prevenire a herpanginei la copii
Herpangina, la fel ca multe alte tipuri de infectii virale, poate fi prevenita cu succes printr-o igiena corporala corespunzatoare. Spalatul pe maini reprezinta cea mai simpla si eficienta masura de prevenire a herpanginei.
Invata copilul sa se spele pe manute corect si cat mai des, dar mai ales in anumite momente cheie ale zilei – inainte de masa, dupa folosirea toaletei, dupa joaca afara etc. De asemenea, dezvata-l de obiceiul de a-si baga mainile in gura sau de a le duce la ochi. Explica-i care sunt repercusiunile acestui gest, cat mai pe intelesul lui.
Mentine incaperile in care copilul petrece foarte mult timp curate si aerisite si dezinfecteaza frecvent jucariile si obiectele pe care le utilizeaza. In perioadele din an in care apar epidemiile de herpangina – toamna si vara – tine copilul departe de colectivitatile in care apar focare de infectie pentru a evita contractarea si, mai departe, raspandirea virusului la alti copii.
(Sursa: copilul.ro)

7. Roseola
Ce este roseola?
Roseola (numita si a sasea boala eruptiva, eritem subit sau roseola infantum) este o boala virala a primei copilarii, cel mai adesea afectandu-i pe copiii intre 6 luni si 2 ani. Este de obicei marcata de cateva zile de febra ridicata, urmate de o eruptie distinctiva dupa disparitia febrei.
Ce provoaca roseola?
Cei doi virusi comuni si inruditi care pot provoca roseola sunt: virusul herpesului uman (HHV) de tip 6 si cel de tipul 7.
Acesti doi virusi apartin aceleiasi familii ca si mai cunoscutul virus simplex al herpesului (HSV), dar HHV-6 si HHV-7 nu provoaca simptomele de boala si infectiile cu herpes genital pe care le poate provoca HSV.
Semnele si simptomele roseolei
Un copil cu roseola dezvolta de obicei simptomele unei boli usoare a cailor respiratorii, urmate de febra ridicata (adesea peste 39,5 grade Celsius) cam o saptamana.
In acest timp, copilul poate parea agitat sau iritabil, ii poate scadea pofta de mancare si poate avea ganglionii limfatici de la gat mariti.
Febra ridicata se termina brusc de obicei, aproape in acelasi timp in care apare o eruptie rosie-rozalie plata sau in relief pe trunchiul copilului, iar apoi se intinde pe corp. Petele eruptiei devin albe cand le atingeti, iar petele individuale pot avea un halou mai deschis la culoare in jurul lor. Eruptia se intinde de obicei pe gat, pe fata, pe maini si pe picioare.
Febra ridicata care insoteste roseola declanseaza crize febrile (convulsii cauzate de febra) la aproximativ 10% pana la 15% dintre copii. Printre semnele unei crize febrile se numara:
inconstienta
2 pana la 3 minute de smucituri (convulsii) ale mainilor, picioarelor, sau ale fetei
pierderea controlului asupra vezicii sau asupra sfincterelor (copilul face pe el)
Transmiterea roseolei
Roseola este contagioasa si se transmite prin sputa (micile picaturi de fluid din nasul si din gatul copiilor infectati).
Aceste picaturi sunt eliminate cand persoana infectata vorbeste, rade, stranuta sau tusesete. Apoi, daca sunt inspirate sau atinse de alte persoane care apoi isi ating nasul sua gura, aceste alte persoane se pot infecta si ele.
Se pare ca virusii care provoaca roseola nu sunt transmisi de copii in timpul simptomelor de raceala. In schimb, cei care nu au inca simptomele pot transmite infectia.
Prevenirea roseolei
Nu exista o metoda cunoscuta de a preveni transmiterea roseolei. Deoarece infectia afecteaza de obicei copiii mici si rareori adultii, se considera ca un un episod de roseola in copilarie poate oferi imunitate de durata la aceasta boala. Se pot produce imbolnaviri repetate de roseola, dar sunt rareori intalnte.
Durata roseolei
Febra roseolei dureaza intre 3 si 7 zile si este urmata de o eruptie care dureaza intre cateva ore si cateva zile.
Tratamentul de specialitate pentru roseola
Pentru a stabili diagnosticul, medicul copilului va face mai intai o anamneza si un examen fizic amanuntit. Diagnosticul de roseola este adesea nesigur pana cand dispare febra si apare eruptia , deci medicul poate recomanda analize de laborator pentru a se asigura ca febra nu este produsa de alt tip de infectie.
Boala nu necesita de obicei tratament profesional, iar cand este necesar, tratamentul are scopul de a reduce febra ridicata. Antibioticele nu pot trata roseola deoarece este provocata de un virus, nu de o bacterie.
Tratamentul la domiciliu pentru roseola
Pana cand scade febra, puteti sa racoriti copilul folosind un burete umed sau un prosop inmuiat in apa calduta apoi stors. Nu folositi gheata, apa rece, frectiile cu alcool, ventilatoarele, nici baile reci. Medicamentele care contin acetaminofen (cum este Tylenolul) sau ibuprofen (ca Nurofenul) pot ajuta la reducerea febrei copilului.
Evitati administrarea aspirinei la un copil care are o boala virala deoarece folosirea aspirinei in asemenea cazuri a fost asociata cu dezvoltarea sindromului Reye, care poate duce la blocarea ficatului si la moarte.
Pentru a evita deshidratarea din cauza febrei, incurajati copilul sa bea lichide limpezi cum ar fi apa rece, solutii electrolitice pentru copii, sucuri necarbogazoase ca sucul de ghimbir sau limonada (eventual agitati sucul la temperatura camerei pana dispare aciditatea), sau supa clara. Daca mai alaptati inca, laptele de mama poate si el sa ajute la prevenirea deshidratarii.
Cand este necesar sa chemati medicul
Chemati medicul in cazul in care copilul este letargic sau nu bea lichide sau daca nu puteti sa-i reduceti febra. In cazul in care copilul face o convulsii, chemati imediat salvarea.
(Sursa: desprecopii.com)

8. Boala mana-gura-picior
Boala mana-gura-picior este o boala virala, foarte contagioasa, care apare la copiii cu varsta cuprinsa intre 1-6 ani, se manifesta prin aparitia unei eruptii pe palme, talpi si in gura. Chiar denumirea bolii provine de la localizarea eruptiei. Este determinata de virusul Coxsackie A 16, care face parte din familia de virusuri denumite nonpolio enterovirusuri. Boala este frecventa in sezonul cald. Se transmite foarte usor de la copil la copil, pe cale orala, prin secretiile nazofaringiene, tuse, stranut si prin contactul direct cu obiectele contaminate (jucarii, farfurii, cani, linguri, prosoape). Boala apare frecvent in crese, gradinite, dar si in mediul familial.
Incubatia (perioada de la contaminare pana la aparitia simptomelor) este de 3-7 zile. Copilul devine contagios din aceasta saptamana premergatoare aparitiei simptomelor. Copiii pot dezvolta imunitate fata de boala mana-gura-picior pe masura ce cresc in varsta.
Semne si simptome
febra mare 39-40 grade Celsius
dureri in gat datorita leziunilor vezicularea si ulcerative de la nivelul mucoasei bucale (linguale, gingivale, faringiene ), din cauza carora copilul nu poate manca. Copiii mai mici pot refuza si lichidele, ceea ce duce la deshidratare.
eruptie maculopapuloasa, veziculoasa pe palme, talpi, in jurul buzelor. Succesiunea eruptiei este de cele mai multe ori urmatoarea: gura-mana-picior.
alterarea starii generale, iritabilitatescaderea apetitului
deshidratare.
Primul semn al bolii este febra, apoi apar leziunile ulcerative din gura cu durere in gat, scaderea apetitului, modificarea starii generale. Dupa aproximativ 2 zile, apre eruptia maculopapuloasa, veziculoasa. Boala se vindeca in 7-10 zile. Este o bola autolimitata, adica organismul reuseste singur sa neutralizeze virusul. Dupa vindecare copilul ramane cu imunitate impotriva virusului, dar asta nu inseamna ca nu va putea sa mai contacteze boala, deoarece serotipurile Coxsackie sunt foarte numeroase,si din aceasta cauza boala se poate repeta sub forma unei noi infectii.
Diagnosticul se pune de obicei pe anamneza (care arata varsta copilului si semnele de debut ), pe baza examenului clinic si pe detectarea virusului in materiile fecale.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:
stomatita aftoasa
varicela
eritemul multiform
herpangina
purpura Henoch-Schonlein
reactia alergica la medicamente.
Complicatiile care pot sa apara sunt urmatorele:
deshidratarea, deoarece copilul are dureri la inghitire si nu poate manca sau bea
meningita virala
encefalita
hipertensiunea intracraniana.
Tratamentul
Nu exista un tratament specific bolii, se face un tratament suportiv:
pentru febra se administreaza paracetamol, ibuprofen
pentru calmarea durerilor determinate de leziunile veziculare de la nivelul gurii se administreaza solutii preparate cu glicerina, stamicin si anestezina
copiilor mai mari li se recomanda gargara cu apa bicarbonatata
pentru calmarea eruptiei tegumentre se administreaza creme calmante
administrarea de aciclovir, ca antiviral, per os sau adugat in preparatul cu glicerina
daca copilul este deshiratat trebuie internat pentru reechilibrarea hidroelectrolitica efectuata prin perfuzii
in general tratamentul se face la domiciliu deoarece boala nu necesita internare, dar copilul trebuie izolat
se contraindica administrarea de antibiotice.
Trebuie respectate urmatoarele masuri preventive:
spalarea pe maini cat mai des posibil
copiii trebuie obisnuiti cu spalatul mainilor de la varste mici
stergerea si dezinfectarea cu gel special a mainilor copiilor cand sunt dusi in parc sau in locuri aglomerate
spalarea frecventa a jucariilor copiilor
folosirea numai in scop personal a canei, periutei de dinti, prosop, tacamuri, atat in familie cat si la cresa, gradinita
dezinfectarea suprafetelor din baie, bucatarie si podele, in colectivitatiile de copii si la domiciliu.
(Sursa dr. Mihaela Herescu)

9. Hepatita A
Hepatita A este o infectie a ficatului extrem de contagioasa, cauzata de virusul hepatic A. Cele mai frecvente cai de transmitere sunt alimentele si apa contaminate sau contactul direct cu o persoana infectata. Formele usoare ale bolii nu necesita tratament, pe cand cele severa pot provoca pagube mari la nivelul ficatului.
Care sunt cauzele?
Boala este cauzata de virusul hepatic A, unul dintre multiplele tipuri de virusuri hepatice care afecteaza abilitatea ficatului de a functiona normal. Acest virus infecteaza celulele ficatului si determina inflamatia. Ea da nastere semnelor si simptomelor bolii.
Cum se transmite virusul hepatic A?
Acesta poate fi transmis la om pe mai multe cai:
cand o persoana infectata atinge alimentele consumate fara a se fi spalat foarte bine pe maini inainte;
consumul de apa contaminata;
consumul de fructe de mare provenite din apa infestata;
contactul apropiat cu o persoana bolnava de hepatita A;
contact sexual cu o persoana infestata.
Care sunt semnele si simptomele?
Semnele si simptomele hepatitei A incep sa isi faca aparitia abia la 6 luni de la infestare. Printre acestea se numara:
oboseala;
greata si varsaturi;
durere sau disconfort abdominal, in special in partea dreapta sub coaste;
lipsa poftei de mancare;
febra usoara;
urina inchisa la culoare;
dureri musculare;
ingalbenirea ochilor sau pielii (icter).
Trebuie sa stii ca nu toate persoanele care contracteaza virusul fac si boala. Atunci cand apar simptome, ele au tendinta de a se manifesta pe o perioada de 2 luni, dar poate sa dureze si 6 luni.
Cum se trateaza hepatita A?
Nu exista un tratament special pentru aceasta infectie. In cele mai multe cazuri organismul elimina de la sine virusul hepatic din corp. Tot ce se poate face in cazul in care se manifesta boala este sa se amelioreze simptomele deranjante cu ajutorul diverselor remedii.Atunci cand infectia cu virusul hepatic A se manifesta, apare o scadere a nivelului de energie si o senzatie apasatoare de oboseala. Odihna si somnul suficient sunt foarte importante in procesul de recuperare.Greata este un alt simptom care poate fi deranjant. Aceasta determina o scadere accentuata a poftei de mancare. Medicii recomanda consumul unor portii mici si dese, pe tot parcursul zilei. De asemenea, daca se consuma cantitati mici de mancare, se prefera alimentele cu continut bogat de calorii care sa sature repede.
Asigura-te ca ficatul tau „se odihneste” suficient. Acesta este extrem de muncit atunci cand se consuma alcool sau se iau medicamente. De aceea, este important sa se revizuiasca, impreuna cu medicul, lista de medicamente care se iau in mod constant si sa se gaseasca solutii care sa ofere ficatului momente de repaos.
Hepatita A poate cauza insuficienta hepatica. Insa acest lucru se intampla in cazuri extrem de rare si numai la persoane care prezinta un risc crescut de complicatii – care sufera de boli hepatice cronice sau cele varstnice. Cei care sufera de insuficienta hepatica acuta au nevoie de internare si monitorizare si uneori chiar de transplant.
Exista insa o metoda eficienta de prevenire a bolii – imunizarea. Administrarea vaccinului contra hepatitei A protejeaza impotriva efectelor nocive ale virusului in corp.
(Sursa: copilul.ro)
foto: firstcovers.com

Sper sa va fie de ajutor articolul si aveti cat mai putin de-a face cu bolile copilariei.
Roxana